Capitolul 9-Adunare si durere

Nu puteam sa imi cred ochii

Cand te-am vazut aici

Aratai asa de multumita

Asta m-a facut sa ma simt

Ca fiica ta din nou

Iti multumesc ca ma vindeci.

Edward- POV

Damien a fost capabil sa faca minuni cu Bella, si ea era acum linistita. El i-a mangaiat parul usor si i-a sters lacrimile in timp ce isi cerea scuze din nou. Nu stiu de ce el isi cerea scuze. El nu a facut nimic. El nu a ranit-o. El nu a parasit-o.  Nu el a cauzat asta.

”Imi pare rau ca am strigat la tine asa. Eu nu am…..” a inceput ea dar  Damien a oprit-o acoperinud-i gura cu mana.

El s-a aplecat in jos si s-a uitat direct in ochii ei .” Ce am zis noi despre asta?” a zis el cu o privire batjocoritoare.

Ea si-a rotit ochii.

”Damien este ursul de plus pufos si mare al Bellei.” a zis el imitand vocea unui copil ” Tu poti face orice cu ursul de plus. Vrei sa iti ceri scuze daca ai strigat la ursul de plus?”

Ea dadu repede din cap si parea ca zambeste.

El chiocoti ” atunci scuza-ma , dar….esti nebuna.” a zis el ridicandu-si mana ” toata lumea stie ca ursuletii de plus nu se supara cand oamenii striga la ei. Mai ales fetite enervante ca tine ” a chicotit el din nou si i-a dat un ghiont in umar.

Ea a zambit.

”Eu nu stiu de unde ai venit , doar ma bucur ca ai facut-o.” i-am soptit eu pentru ca nu l-am putut ajuta. Am iubit modul cum el era capabil sa o faca sa zambeasca de fiecare data cand ea  se simtea rau.

Si eu de asemenea, s-a gandit intr-o soapta. I-am vazut un pic zambetul lui si m-a facut si pe mine sa zambesc.

Edward? am auzit gandurile lui Esme strigandu-ma. M-am uitat in jos si am vazut ca Esme statea chiar sub copac. Avea parul in jos ca intotdeauna si purta o rochie de matase neagra. Avea o taietura in V si fara maneci. Ea desigur , era foarte frumoasa. Eu am zambit.

Ce mai faci?

”Eu…nu rau.” am oftat.

Pot merge inauntru acum? Nu am pierdut cresterea de emotie din vocea ei.

”Doar un moment.” m-am uitat inapoi la fereastra si am soptit.” Damien , este ok daca vine Esme inauntru?”

Lasa-ma sa verific.

”Bella?” a zis el in liniste.

”Da?” s-a uitat ea la el.

”Pot sa aud pe cineva venind, si presupun ca este Esme. Il pot auzi pe Carlisle asteptand-o.” a mintit el intamplator. ” Te simti pregatita sa o intalnesti? Sau vrei ca eu sa ii spun ca dormi sau ceva?”

”Nu!” a strigat ea aproape instantaneu. ” Vreau sa spun da……adica vreau sa o intalnesc.” s-a balbait in stare de soc.

Acolo este raspunsul tau , dar te rog advertizeaz-o pe Esme despre mentionarea ta , ea a avut destul pentru o zi. Vom incerca din nou maine.Am tresarit dar am respectat.

Am dat din cap catre ea .”Dar nu mentiona de mine te rog ” am soptit eu.

Ea s-a uitat la mine pentru un moment si dadu din cap Damien?  a intrebat ea. El este celalalt de care mi-ai zis?

Am zambit .” Da dar am gresit.”

Ea a zambit si a dat din cap. ” Ne vedem mai tarziu atunci.”

Am zambit inapoi si am privit-o in timp ce ea a mers inauntrul spitalului.

”Iti dau dreptul la intimitate, atunci. Daca ai nevoie de mine doar freaca lampa.” chicoti el.

”Multumesc.” el parea nervos , dar la plecare nu era panicat.

Damien intr-o miscare prea  rapida pentru ca ochii ei sa vada , intr-o secunda , a iesit afara pe fereastra stand langa mine.

”Te superi daca ma alatur tie?” a intrebat el cu un zambet.

”Nu , deloc. Ramura este toata a ta.” i-am zambit eu inapoi.

”Mersi.”

Am stat amandoi in liniste. Probabil nerabdatori sa vedem reactia Bellei. Apoi am auzit un cioc cioc moale.

Ritmul inimii Bellei a luat-o razna si capul ei s-a intors in directia usii. Ea a inghitit cu voce tare si a soptit.” I…ntr….Intra.” a zis cu o voce nesigura.

Usa s-a deschis incet si Esme a aparut. Ea avea zambetul ei bun pe fata ei iubitoare. Ea a inchis usa in spatele ei.

”Bella.” a zis ea fericita in timp ce a plecat spre patul ei. Bella a urmarit cu ochii fiecare miscare pe care o facea Esme.

”E…Esme.” a soptit Bella cu o voce groasa. Ea arata aproape ca si cum plangea. Esme a ajuns la ea si s-a asezat pe marginea patului ei. Ea i-a luat ambele maini intr-ale ei si i le-a strans usor.

”Ce mai faci scumpo?” a soptit ea. ” Mi-ai lipsit atat de mult.”

Bella doar se uita la ea ca si cum ea si-a pierdut abilitatea de a vorbi. I-am putut vedea ochii umplandu-se cu lacrimi in timp ce o privea pe Esme.

”Mai nimic.” a soptit Damien. ” Nu si-a vazut mama de 4 luni.”

Asta m-a lovit ”Ce?” am soptit eu , capul meu s-a intors in directia lui.

El a oftat. ” S-a intamplat ceva intre ea si mama ei. O lupta sau ceva . Nu stiu. Dar mama ei nu a mai vorbit niciodata asa cu ea. Ca si cand Bella nu ar fi fost fiica ei.”se simtea dezgustul din glasul lui in timp ce explica.

Eram prea socat sa reactionez , doar mi-am intors capul din nou pentru a o privi pe Bella care era pe punctul de a plange.

Esme a auzit ce a zis Damien si inima ei s-a inclestat. Am putut auzi cum isi exprima durerea  ca sa stie.

Esme i-a luat mana si i-a atins usor fata. Odata ce mana ei a facut contact cu pielea Bellei  , Bella a scuturat fata si suspinele ei au inceput sa iasa. Ea si-a acoperit gura si nasul cu mana ei in timp ce inca o privea pe Esme. Lacrimile ei au inceput acum sa ii curga.

Esme a luat-o pe Bella in bratele ei. Bella si-a ingropat fata in scobitura gatului lui Esme si si-a infasurat bratele in jurul spatelui ei.

Bella  si-a strans pumnii in rochia ei in timp ce suspina cu voce tare. Esme i-a prins din varfurile din parul ei si i-a frecat spatele. Si Esme parea ca vroia sa planga. Dar ea si-a tinut suspinele inauntru pentru a se simti mai bine Bella.

”Mie…I…Imi pare…atat..de rau.” a soptit Bella intre suspinele ei. Vocea ei era inabusita in parul lui Esme.

”Pentru ce scumpo?” a intrebat Esme incetisor.

Bella a imbratisat-o si mai tare si si-a ingropat si mai mult fata in timp ce suspinele ei se auzeau tot mai tare. ”P…pentru ca n…nu ti-am s…spus niciodata….cat de mult…insemni pentru mine” a zis ea cu o voce atat de sparta incat mi-a spart inima mea mai mult decat era.  Inima mea era deja inclestata si am simtit-o in gatul meu.

”Oh Bella.” Esme a zis cu vocea sparta inainte sa o compuna. Ea a strans-o si mai tare dar sigura ca nu o raneste.

”Te iubesc a….atat de…mult” a supinat. ” Si…mi-ai…lipstit f…foarte mult.”

Respiratia Bellei a inceput sa se accelereze.Ea gafait. Asta a alramat-o pe Esme.

”Bella scumpo , calmeaza-te. Sunt aici. Si eu te iubesc.” a zis Esme alarmata.

Uh-oh…ea isi aminteste. Damien a intrat in panica. M-am uitat  la el si avea sprancenele brazdate in timp ce s-a ridicat.

”Edward te rog sa ii explici mamei tale obraznicia mea mai tarziu.” si el a plecat. El s-a intors in camera fugind la Bella. Doar am privit uimit in timp ce el soptise ” Scuze” la Esme si a descalcit-o pe Bella din imbratisarea lui Esme. Ochii Bellei erau neconcentrati si  fata ei era o masca pura de panica.

Esme s-a ridicat dandu-i spatiu lui Damien si si-a acoperit gura cu mainile ei in timp ce se uita cum arata Bella. Ea era agitata , avea nevoie sa suspine , dar Esme nu putea esua in fata Bellei.

Damien i-a luat mainile Bellei si le-a tinut intr-o mana in timp ce a pus-o inapoi in pat.

”Bella.” a zis el aspru.” Bella”

Bella tremura si gafaia. Ea nu parea sa il auda, ea doar privea cu ochii larg deschisi si  fata ei era tot mai panicata cu fiecare secunda ce trecea.

Ce se intampla? Si eu eram panicat ” Are o criza?” l-am intrebat pe Damien.

”Va avea.” a raspuns repede , si deodata m-am trezit ca incercam sa ajung la fereastra ei , dar ceva ma tinea inapoi. Nu , tragandu-ma inapoi.  M-am uitat in spatele meu si am vazut-o pe Alice cu fata plina dedurere. Tinand de umerii mei bine.

”Tu mergi acolo acum…” a soptit strangulat. ” nu ii va face nici un bine ei. ” si privirea din ochii ei mi-a zis ca a vazut asta. Asa ca m-am uitat inapoi la Bella.

”Imi pare rau.” m-am sufocat eu.

Respiratia Bellei a devenit mai tare, pieptul ei ridicandu-se si coborand inapoi.

”Bella.” a repetat Damien , si apoi s-a uitat la Esme care tremura din cap pana in picioare.”Poti sa imi dai acel pahar cu apa de acolo?” El a aratat spre masa din mijlocul camerei cu barbia lui.

Esme l-a adus imediat si l-a tinut acolo pentru el. Damien si-a luat mana libera si a udat-o. El a inceput sa atinga cu mana lui rece si uda fata Bellei, dorind sa isi recastige constientul.

”Bella, esti aici, esti in siguranta. Bella.” a repetat el cu o voce ascutita.

”Sunt…asa de…..speriata Damien.” a gafait ea.

Da, ea a spus numele meu. Ea vine inapoi. Dar eu nu am putut fi calmat de cuvintele lui. Am simtit mana care a apucat                  .Poate ea era slabita dar eu nu m-am putut uita la ea. Nu m-am putut uita la nimeni. Stateam in propriul meu iad. Am tremurat cu durere si ranit pentru ca nu puteam merge la ea.  Sa mergi la ea acum nu ii va face nici un bine.  Repetam cuvintele in mintea mea.

”Bella , intoarce-te. Intoarce-te si toata frica va pleca. Esti in siguranta. Ceea ce vezi nu e real Bella.” Eu nu stiam cum el a ramas calm , sau chiar a ramas in picioare. Ea arata asa de speriata. Atat de vulnerabila. Si aceasta a fost vina mea.

El a luat cupa din nou si cu mana tremuranda l-a tras mai aproape de el. Si-a udat mana din nou si i-a atins fata Bellei.

Ea a tresarit la atingerea lui uda si el a oftat in relief atunci cand ea a tresarit. Irisii ei s-au mutat dintr-o data. Ea s-a uitat in jurul camerei frenetic, pana cand ochii ei s-au oprit pe Esme. Ochii ei s-au largit si apoi si-a intors privirea rapid spre Damien. El si-a intins mainile usor si i-a atins parul.

Ea si-a strans ochii si si-a acoperit fata cu mainile.

”Nu plange.”a soptit Damien in timp ce ii mangaia fata. El s-a uitat la Esme si dadu din cap ca ea sa vina la Bella. Esme , nesigura, s-a urcat pe pat langa Bella. I-a atins bratul si i l-a mangaiat cu degetul cel mare.

Bella a lovit usor partea ei si a imbratisat-o pe Esme  si si-a ingropat fata in pieptul ei. Esme si-a infasurat bratele in jurul ei si a strans-o usor. Damien a luat medicamentele ei si a scos o pastila. El a golit paharul de apa , si-a pus mana in el, in vas…dupa care l-a umplut din nou cu apa.

”Bella.” a soptit el . Ea si-a ridicat fata plina de lacrimi din pieptul lui Esme si a luat medicamentulde la Damien fara nici un argument.

Ea si-a ingropat din nou capul in pieptul lui Esme si a imbratisat-o mai tare.

”Medicamentul ii va da o stare de somnolenta.” i-a explicat el lui Esme. ” Cand devine somnoroasa, las-o te rog sa doarma.” a zis el politicos.

Esme doar a incuviintat.

”Nu vreau sa dorm.” sopti  Bella nesigura.

”Bella, nu iti va face nici un bine dacavrei sa lupti.”  i-a zis Damien incet. ” te rog nu.”

”Ma voi intoarce maine dimineata.”a soptit Esme dandu-si parul in spatele urechii.

Capul Bella s-a intors si durerea era conturata pe fata ei. ”Te rog stai , te rog ” a rugat ea intr-o soapta.

”Bine , voi ramane.” a zis Esme repede dorind sa o calmeze. Esme a sarutat-o usor pe frunte si Bella a oftat.

”Multumesc.” a soptit ea in timp ce si-a ingropat fata in pieptul lui Esme. Ea i-a ascuns capul ei sub barbia ei  si i-a mangaiat usor parul.

”Orice pentru tine fiica mea.” a soptit ea.

Am simtit o mantie in jurul umarului meu si m-am uitat in spate sa ii vad lacrimile false in ochii lui Alice. Ea tremura , ceea ce faceam si eu.

”Alice , ma simt asa de slab.” i-am soptit si apoi m-am prabusit.