Capitolul 4-Panica

”Se pare ca doar ieri

Tu ai fost o parte din mine

Eram atat de inalt inainte

Eram atat de puternic inainte

Acum , nu pot respira

Nu pot  sa vad

Eu sunt suspendat sus.”

 

Edward – POV

Am mers inapoi spre spital cu mainile in buzunar si cu capul aplecat. Fiecare fibra din corpul meu  a fost dureroasa pentru mine ,  sa ma intorc la ea mai repede , dar imi era frica ,  de asemenea de aparitia durerii ei. Nu am vrut sa o mai vad din nou.  Nu o mai puteam vedea din nou.  Nu puteam doar sa stau si sa privesc consecintele greselii mele.

M-am trezit gandindu-ma ca merg la ea.  Dezvaluindu-ma ei . Iubindu-o. Spunandu-i ca imi pare rau . Provocandu-i si mai multa durere….mi-am scuturat capul. Nu pot sa cred despre ea fara  sa stiu  ca asta o va rani in cele din urma din nou.

”Il ai cu tine?” am auzit vocea lui. Atat de perfecta si….moale. Mi-am inclestat dintii.

Chiar fara a avea nici un control asupra reflexelor mele ,  m-am trezit din nou pe locul meu de pe copac.  Vizavi de fereastra ei.

Ea era inca in patul ei si el inca ii mai detinea mana sa in mainile lui. Uitandu-se in ochii ei si ea in ai lui. Eu mi-am impreunat mainile.Nu as fi putut scapa cu asta , daca as fi zdrobit o alta ramura. El avea urechile la fel de sensibile ca ale mele.

”Nu. Eu nu.  Dar eu nu vreau.” a mormait ea si si-a ridicat sprancenele uitandu-se la mainile lor.

”Hey” a soptit el  in timp ce si-a pus o mana pe obrazul ei.  Mi-am inclestat dintii mai tare. Ea i-a intalnit ochii din nou si el i-a soptit. ” Tu nu esti….bolnava. E doar o masura de precautie. Te rog?  Ai face-o pentru mine? ” ei se priveau in ochi ceea……ce parea ca o viata pentru mine. Nu puteau doar sa povesteasca , fara sa se priveasca in ochi?

Ea a oftat ”Bine”  si el a zambit.

”Multumesc.”  el a ajuns la buzunarele lui si a scos o sticla mica , pecare scria ”Diamox” . Am fost distrat pentru o clipa de sticla alba si ciudata .

El a pus-o pe noptiera ei , in liniste.

S-ar simti mai bine cu ingrijire medicala pentru ea.  s-a gandit el.

Ingrijire medicala? Pentru ce? Ce altceva am mai facut? Era pentru prevenirea c…crizelor? am inghitit sec.

Ii va schimba starea de spirit. Nu vreau sa o mai vad asa de posomorata.

”Hey , te superi daca folosesc baia ta? ” a intrebat el neatent.

Ea a dat din cap si l-a privit confuza. ”Baia?”

M-am uitat la el rotindu-si ochii si a ranjit la ea. El a marcat parul lui negru si murdar , si a spus. ”Tada!”

Ea si-a mutat privirea pentru a-i vedea parul si sprancenele ei au zburat in sus. ”Ce s-a intamplat cu parul tau?”

Ranjetul lui era si mai larg ” Bine ,  erau niste fete vanzatoare si au vrut sa incerc noul produs de par.  Vroiau un voluntar ca sa arate oamenilor cat de bun este produsul. Si eu m-am oferit voluntar.” el a ridicat din umeri si a continuat.” Trebuia sa fie colorant de par , dar poat efi indepartat cu usurinta . Trebuie numai sa il speli.”

”Serios?” a zis ea , si acolo era o fantoma cu zambetul pe buze  si eu eram gol la el. ” Hmm ,bine am sa te intreb.  Tu te-ai oferit voluntar pentru a arata oamenilor ca este bun produsul, nu? ” Buzele ei erau rupte si am putut vedea ca ea se lupta  sa arate un zambet.

”Desigur.” a zise el simuland un accent nevinovat punandu-si mana pe inima lui.” Ce alta intentie as putea avea decat sa salvez omenirea de o zi de par rea?”

”Ohh, o sa ghicesc eu cateva”  a zis ea aparandu-i tot mai multe zambete pe fata. Ea a ridicat o spranceana si al a facut semn sa continue. ” Era vanzatoarea  o blonda?”

El a facut o privire ca de ranit si a spus. ” Nu avea nimic de a face cu vanzatoarele, dar era blonda cu parul lung si buclat si ochi albastri . Nimic interesant oricum.”  a chicotit el in cele din urma.

Si am fost surprins  ca ma luptam cu chicotele mele.

”Ha. Stiam eu . Nu ai nici un fel de aparare cand vine vorba de blonde ” a chicotit ea, am privit-o in timp ce ea  ii zambea lui  fara rautate in ochii ei  am fost profund recunoscator  lui Damien pentru ca i-a luat durerea deoparte.

”Hey! Toata lumea este. In plus,  stii ca esti singura din mintea mea , chiar daca am vazut o blonda. ” el si-a rotit sprancenele.

Tot am avut un sentiment bun pentru el  pentru ca i-a indepartat durerea Bellei  care a disparut instantaneu.

Bella si-a rotit ochii dar a zambit. ”Dute spala-ti parul , nu imi place negrul din el.” a zis ea jucaus.

Am privit-o fara griji.  Damien era capabil sa o faca pe Bella sa ….fie Bella din nou. A fost nevoie de el doar pentru o clipa pentru a o face pe Bella sa zambeasca …chiar sa si rada.  M-am trezit mirat cum Damien putea fi atat de bun cu ea.

”Am fost reparat de catre tine.”

 

Bella -POV

Nu am vrut ingrijire medicala. El m-a facut sa ma simt bolnava. Slaba. Nu imi placea asta. Eu deja stiam ca eram slaba dar nu aveam nevoie de ingrijire medicala pentru a dovedi asta. Dar cand el a insistat in acest mod , nu puteam sa ii spun nu.  Stiam ca era ingrijorat de mine mai mult decat ar fi trebuit . Asa ca am fost de acord.

Si apoi totul cu blondele. Nu inteleg. Cei cu el si cu blondele? El nu le poate zice nu lor. Este destul de hilar cateodata.

Nu au trecut 3 secunde si el era de partea mea.  Statea cu spatele pe perna mea si cu picioarele odihnindu-se pe perete. Da el statea cu susul in jos. El a iubit-o.  El chiar avea picioarele incrucisate ocazional.

M-am uitat in jos la parul lui. Am zambit la bronzul parului lui saten care era preferatul meu. Inca era ud.

”Mult mai bine” am  aprobat eu cu un nod , el doar a zambit.

Damien arata atat de mult ca.. E….Edward. Parul lui saten . Perfect , nasul lung. Subtire , buze roz. Cu exceptia ca el avea pometii mai mari si fata mai rotunda.

Asemanarea dintre el si Edward  nu avea nimic de a face ca noi eram atat de apropiati. El intotdeauna a stiut cum sa ma faca sa ma simt mai bine.  El a fost intr-un fel , dragut si dulce. El este cel mai apropiat prieten pe care l-am avut vreodata. Bine , prieten s-ar putea sa nu fie exact cuvantul , dar….nu stiu.

”Deci , ceva interesant azi?” am intrebat in timp ce mi-am lasat capul pe bordura.

”Vrei sa spui in afara de blonde?” a zambit el.

I-am zambit inapoi.” Da , in afara de blonde.” mi-am rotit ochii din nou.

”Nimic prea mult. Oh , stai. Am trecut pe langa o blonda de partea mea cand am mers pe jos….” i-am mirosit bratul ai am ras.  El a ras cu mine. ”Hey , nu o pot ajuta. ”

”Cum zici” am mormait eu.

Am fost tacuti pentru o vreme. Si mintea mea aluneca inapoi la…Carlisle.  Trebuia sa-l fi ranit asa de rau. Dar eu doar….m-am speriat. Am crezut ca  din nou  visez fara sa stiu. A fost ingrozitor. Sunt atat de fericita ca m-am vindecat de asta. Nu am vrut-o din nou. Deci mintea mea sa sarit la halucinatii. Si daca eram acolo , nu exista nici o cale sa vorbesc cu cineva care nu era acolo.

Dar apoi, el era aici. Ei l-au vazut , si reactiile mele la vazul lui au fost  atat de jignitoare.  Am avut….am avut….

Bataile inimii mi s-au accelerat si respiratia mea s-a inhamat. Eram in panica.  De ce eram in panica?

”Bella?” a intrebat Damien cu precautie.

”P….poti sa mi-l aduci pe…C….Carlisle?” m-am balbait eu fara sa ii intalnesc ochii.

”De ce? Ce s-a intamplat?” a intrebat el  cu nerabdare si  si-a schimbat repede pozitia.

”Trebuie sa vorbesc cu el . S…scuze.” eram panicata vazandu-l din nou. Imi era frica ca puteam avea o alta criza . Il uram.

”Bella , tu nu trebuie.” mi-a soptit el in timp ce panica se vedea in ochii mei.

”Nu, eu trebuie. Trebuie sa-l fi ranit. S..si  el era….mereu dragut…cu mine. Nu mentionez…..asta eu nu pot sa ii tratez familia in acest mod. ” am incercat sa inghit inapoi nodul care era prea mare in gatul meu.

Am simtit o mana rece pe mine si am auzit o soapta dulce ” Bella ….stii …ca l-as aduce pentru tine…..sa vezi care e problema lui…”

”Nu!” am zis imediat , aproape strigand. ” Ce crezi ca vreau de la el? Mila lui? Intristarea lui?  Regretulul lui? Nu Damien.Desigur , eu doresc ca el sa ma iubeasca din nou  , dar el nu vrea si eu nu am de a face cu asta. Nu te-ai gandit vreodata la acel mod din nou. El a plecat pentru totdeauna. Chiar si inima mea.” eram bucuroasa  ca vocea mea  nu s-a  balbait in minciuna  , dar am parut puternica.

”Ok, ok .Calmeaza-te.” a zis el repede.” Inca vrei sa il aduc pe Carlisle?”

”Da.” am soptit cu respiratia taiata.

”Ok.” el dadu din cap , dar eu nu as fi vrut sa ii dau drumu la mana lui.  El s-a uitat la mana mea si pe urma inapoi la mine.

”Relaxeaza-te, nu va fi nimic privat.” a zis el incercand sa imi usureze starea de spirit. Dar in acest moment nu a mers.

Te rog , oh  te rog , nu ma lasa sa par nebuna in fata lui Carlisle.

”Damien?”am soptit eu.

”Da?”

”Daca crezi ca as putea incepe sa fac ceva…nebunesc.Du-l pe Carlisle cat mai departe  de aici posibil. Nu-l lasa sa ma vada in acest fel. ” ochii mei umezi ii priveau ochii lui de aur.

”Dar…” el a inceput.

”Nu Damien. Nu vreau ca el sa stie . Te rog? ” am soptit eu.

S-a uitat la mine pentru o clipa si a oftat ” Bine , o sa il trag afara de aici daca ar putea sa afle”

Am dat din cap , am luat o gura de aer ,  si a mers dandu-mi drumu la mana.

A avut acordul sa il aduca pe Carlisle. ”Multumesc ,Damien.”