Capitolul 8-Inima moarta

 

Influenta ta este puternica

Hotararea mea e slaba

Dragostea ta ar putea fi plecata

Asta ma face sa vreau sa plang

Poate acel inger trimis

Ar putea opri acea ura

Care se indrepta spre intuneric.

 

Edward -POV

Am stat acolo cu Bella inca in bratele mele , complet multumit. Ea a suspinat numele meu mai mult de o singura data , si de fiecare data trimitea un nou val de bucurie in intregul meu corp. Inca ii fredonam cantecul ei de leagan  , purtandu-mi degetele peste parul ei , atingandu-mi buzele de fruntea ei. Sentimentul de a o avea inapoi in bratele mele , unde ea apartinea…unui vis.

Ea s-a agitat un pic in somn asa cum facea intotdeauna , dar de aceasta data Damien a venit inauntru. El s-a uitat la el si am vazut ca zambea in timp ce ne privea pe amandoi.

Iti promit Edward, ca intr-o zi o vei tine asa cu intelepciune si fericire. a promis el.

Zambetul meu s-a largit.”Multumesc.” am soptit eu.

El a oftat.” Imi pare rau ,dar va trebui sa pleci acum. Trebuie sa o trezesc  , e timpul sa isi ia medicamentele.” a zambit scuzandu-se.

Am tresarit in timp ce am incercat sa zambesc si eu inapoi. Medicamente. Daca nu era pentru mine , ea nu ar fi luat medicamente. Am dat din cap si m-am uitat in jos la Bella din nou.

Am privit-o 3 ore intregi si nu mi s-a parut destul. Era un val magnetic familiar care ma tragea la ea. Nu m-am putut da deoparte.

Am incercat sa imi desfac mainile din jurul ei……dar nu am putut. Corpul meu nu raspundea comenzii din mintea mea de a o lasa sa plece.Am lasat-o odata sa plece inainte si corpul meu timid departe de sentimentul de a o lasa se alunece departe de mine din nou.

Am incercat din nou dar fara succes. A fost aproape…..nu , nu ”Aproape”…..a fost dureros sa ma retrag.

M-am uitat la Damien pentru ajutor si el se uita ca si cum el era in durere vazandu-ma pe mine in acest mod. Nu am inteles de ce eu contam pentru el , dar am apreciat caracterul sau generos.

Damien a venit la mine si a tras cu grija bratele mele departe de Bella. Am incercat din greu sa ii comand corpului meu nu sa ma lupt cu el dar corpul meu era deconectat de la mintea mea. Damien parea sa inteleaga si nu a comentat.

” Ma voi intoarce mai tarziu.” i-am soptit eu ” nu-i asa?” dintr-o data eram nesigur si m-am uitat la Damien. Acum ca a existat o cale prin care sa fiu cu Bella , nu am putut ignora. Acum ca am simtit cat de minunat putea fi , nu am putut sa imi tin dorinta inapoi.

Damien m-a privit pentru un moment de ezitare , apoi a zambit.” Da. Iti promit atunci cand ea doarme din nou.” a promis el cu sinceritate.

Am zambit si am soptit ” Multumesc.” din nou. Pentru ca nu stiam cum sa ii multumesc indeajuns. El nu avea nici o idee cat de mult insemna pentru mine. Era ca si cum ii dadea unui trup mort sufletul inapoi.

Am sarit afara pe fereastra dupa ce am privit-o inca odata pe Bella, apoi mi-am luat locul meu in copac in timp ce il priveam pe Damien trezindu-o.

”Bella” a soptit el.

Ea nu a raspuns.

”Bella.” a repetat el.

Ea si-a intors capul un pic si un mic suspin ascapat de pe buzele ei.

” Trezeste-te si zambeste , e timpul pentru vin ” a rimat el. Eu am zambit un pic.

”Nu vin , mai mult somn” a zis ea neclar.Am chicotit asa cum a facut si Damien.

”Aw Bella” s-a plans el ” trebuie sa trecem prin asta in fiecare zi? Stii ca intotdeauna castig. Nu ma face sa merg dupa galeata de apa din nou.” a amenintat el.

Ochii ei au cedat deschisi, si s-a asezat in pozitia de confruntare cu el ”  Te rog , nu galeata cu apa ” s-a rugat ea si el a zambit compatimitor.

Am simtit cum vibram cu un ras care ameninta sa scape in timp ce am inteles ca el  de fapt a varsat o galeata de apa pe ea cand nu se trezea. Privirea de pe fata ei , ca o pisica care credea ca este un tigru . era atat de amuzanta.

”Apoi Damien ii da medicamentele Bellei acum.” a zis el imitand un om pestera.Ea a pufait.

”Bine.” si s-a asezat cu ajutorul lui Damien.

El i-a dat pastilele si o cana cu apa. Ea le-a inghitit usor si i-a dat cana inapoi la Damien care a pus-o pe noptiera.

”Cum ai dormit?” a intrebat el in timp ce statea langa ea pe pat.

Hey , aminteste-ti, fara gelozie , Bella sora , Damien frate mai mare. El s-a gandit la mine din nou. Cu accentul de om pestera. Am zambit.

”Stiu.” am soptit. El parea sa se lupte cu zambetul lui in timp ce astepta raspunsul Bellei.

Era ciudat cum Damien si eu parea ca am format un fel de prietenie impreuna. Tocmai ce l-am intalnit cu cateva ore in urma, dar el se pare ca stie cum sa obtina inima cuiva. El era atat de pur si fara griji , era o sarcina imposibila sa nu il placi pe el. El a promis sa ma ajute cu Bella, si ma simt un pic mai relaxat ca am ceva ajutor. Asta , desigur , nu sterge teama teribila care este in mine , dar inca imi da un pic de comfort. Stiind asta , daca as fi fost urat,  el ar putea reduce resentimentele, poate ca el ar putea sa o faca pe ea …sa nu ma urasca.

Stiu ca el nu ma poate ajuta intorcand spatele iubirii ei, asta e ceva al meu pe care trebuie sa il recuperez , dar el ar putea diminua ura . Asta e tot ce am nevoie. Pentru ea sa nu ma urasca. As putea trai fericit cu aceasta cunostinta. Ca ea nu ma uraste. Asta e tot ce vreau si tot ce mi-am dorit.

”A fost ciudat. A fost cel mai pasnic somn pe care l-am avut in ultimele luni.” a zis ea cu un zambet.

Bucuria

mea

era

dincolo de

intelegere.

Ea a dormit pasnic din cauza mea. Eu am facut asta. Inca sunt capabil sa fac asta. Fiecare celula din corpul meu era vie din nou.As putea sa simt putina caldura in timp ce am simtit cum inima creste in pieptul meu. Daca nu ar fi fost cutia toracica , inima mea s-ar fi aflat in camera ei.

Ha! Stiam eu. Poti auzi asta domnule Eu-cred-ca-ea-e-suparata-pe-mine???Sau ai nevoie de traducator?

Zambetul meu era imposibil de larg. Ea inca se simtea in siguranta in bratele mele. Chiar si atunci cand nu stia ca a fost in ele. Poate o inima moarta sa bata din nou? S-a simtit ca a mea.

”Ceea ce imi aduc aminte, am simtit ceva ieri….ceva rece.”am inghetat ” Ai stat langa mine?”a intrebat ea.

”Spune da.” i-am soptit lui repede.

”Da” a spus el un pic prea repede, dar din fericire ea nu a observat.

Din amintirile lui Damien cu ea , am constat ca el statea uneori langa ea , asteptand sa se trezeasca noaptea , dintr-un vis urat, deci el a putut sa o aline. Deci de aceea nu a facut diferenta de temperatura ieri. Era obisnuita cu ea.

Ea a zambit ”  Iti multumesc , dar nu iti fa griji , nu au fost vise ieri. A fost ciudat dar nu ma plang.” a ridicat ea din umeri.

Si zambetul meu a oscilat usor.

”Nu imi asum riscurile , domnisoara.” a zis el neatent , dar puteam auzi creierul ei incercand sa gaseasca un mod de a aduce numele meu in conversatia lor. Eram atat de nervos incat degetele mele au inceput sa sape in copac.

”Deci , ce facem azi?” a zis ea confuza.

”Dunno. Cred ca , Carlisle va veni azi din nou.” a zis el incet.

El avea atentia ei si fata ei l-a privit plina de speranta.” Serios? Ce te face sa crezi asta?”

”Ei bine , el arata ca si cum nu vroia sa plece. Si el era foarte fericit sa te vada. Deci, el va veni cu siguranta inapoi.” a zis el cu un chicot.

Corect?a adaugat el ezitand , fiind incert.

Am chicotit ” Desigur.” Sunt sigur de asta.

”Sper ca da.” a soptit ea. Ei amandoi au fost tacuti.

Am putut auzi rezolvarea in mintea sa.  El avea de gand sa o intrebe si eu aveam de gand sa explodez , sau sa mor din anticipatie…sau frica.

”Ceea ce imi aduce aminte” a spus el cat de neatent a putut.” Nu lesina sau ceva, te intreb doar.”

Ea s-a uitat la el cu precautie.

”Ce….ai face…daca….Edward…ar aparea?” a intrebat el ezitand. Am vazut cum s-a crispat de durere si incerca sa ascunda asta cand el a spus numele meu ,eu am tresarit.

Ea s-a uitat in jos la degetele ei care se fataiau si a soptit.” El nu se va intoarce.”

” Eu zic ”daca se va intampla” nu am zis ca va veni.” a zis el linistit.

Bella se juca cu degetele si si fruntea  ei s-a oprit” Nu stiu.” a mormait ea dupa o perioada lunga de gandire.

Am auzit ramura crapandu-se in timp ce degetele mele sapau in adancime. Dar nu m-am putut controla.

”Gandeste-te la asta.” a cerut el.

Ea a dat din cap repede.

”De ce nu?”

”Nu vreau sa ma gandesc la asta.” a zis ea, crescandu-i un pic vocea.

Dintii mei au scrasnit impreuna in timp ce am incercat din rasputeri sa stau in locul meu si sa nu fug departe de vederea durerii ei.

”Bella , tu trebuie sa fi pregatita, ce se intampla daca….” dar ea i-a taiat-o.

”Damien! Tu nu indraznesti sa imi dai sperante, da? Le vreau sfaramate , asa cum sunt. Aceasta inclinatie ” ce se intampla daca…”  ma face sa ma gandesc la lucruri care nu sunt decat dureroase. El nu mai vine inapoi, lui nu ii mai pasa de mine deloc. Sfarsit de poveste.” a explodat ea , si eu am urmarit , inghetat, in timp ce lacrimile de durere au curs suvoi in jos pe fata ei.

Am auzit suspine si am fost surprins sa vad ca erau de la mine. Am incercat sa le tin in mine pentru a preveni ca urechile ei sa nu le auda. Ramura s-a transformat in nisip in mana mea si am lasat-o sa cada la pamant.  Priveam neputincios cum Damien isi cerea scuze pentru supararea care i-a provocat-o. El a incercat chiar sa ma aline.

Nu-ti pierde increderea. Ea era obligata sa reactioneze in acest mod , pentru prima data cand am mentionat de tine.Ai rabdare. Am incercat sa ma gandesc la nimic doar la cuvintele lui. Le-am repetat in mintea mea de peste un milion de ori. Desigur ele nu au facut nimic pentru durerea care m-a cuprins , dar au putut opri o parte din sperantele mele sfaramate. Am avut incredere in Damien de a diminua resentimentele Bellei , dar nu am avut incredere in mine ca puteam intoarce iubirea ei. Ar putea o inima moarta sa se rupa? Pentru ca asa am simtit-o pe a mea.

”Nu vreau sa imi pierd toata increderea Damien. Eu am incredere in tine.”