Capitolul 2 – In umbre

De fiecare data cand plec, de fiecare data cand plec,

Revin inapoi de fiecare data cand plec.

Edward – POV

Mi-a luat cateva momente sa aud cateva ganduri coerente care erau in mintea mea  , prin panica care s-a zidit in mine.

Bella era aici.

In Alaska.

Ranita.

Nu!!

Am inceput sa ii urmez prietenii ei cu nerabdare. M-am uitat in timp ce ei au intalnit o asistenta si ea i-a dus la o camera. Dupa ce am aruncat o privire la numarul ei de camera  , am fugit inapoi la salvatorul  meu. Nu imi pasa cine ar putea sa ma vada . Nu m-am deranjat sa vad daca fug la o viteza umana sau nu. M-am fortat sa plec ca sa caut ajutor.

Am alergat pe coridoarele cladirii. Inima mea chinuia pentru ambele , vazandu-mi dragostea in asa fel , si parasind-o din nou. Nu am putut sta departe de ea .  Nu atunci cand ea era chiar acolo.

Am impins usile deschise si m-am grabit in camera . Carlisle a aruncat o privire la fata mea si a ingalbenit. Intr-o secunda el era de partea mea.

”Edward?” a soptit el .Nu aveam timp sa stau aici  cu el si sa discut despre aceasta calm , trebuia facut ceva.

”Hai cu mine , te rog.”si am fost socat sa vad ca vocea mea nu era asa de speriat precum am simtit. Era rugatoare.

Carlisle nu a avut nevoie sa ii zic de doua ori. El a inceput sa mearga pe jos inapoi cu mine , punandu-si o mana pe umarul meu ca si cum as avea nevoie de sprijin.

”Ce s-a intamplat?” a cerut el.

”Bella e aici.” m-am sufocat eu.

”Ce?? Cum?” a soptit el ingrozit. As putea avea si eu acelasi soc in cap , dar  eram prea speriat ca sa imi pese de aceasta.

”In Alaska?”

Am dat din cap . ” Ea este in coma.  I’am vazut pe prietenii ei plangand la spital. Te rog , te rog  ai putea sa o examinezi si sa imi spui ce s-a intamplat?” am zis rugator totul intr-o singura respiratie.

”Desigur , unde este?”

”Este in camera 122.”Deja noi eram acolo.M-am oprit in fata usii , nu eram sigur ce sa fac. Ar trebui sa merg inauntru cu el? Ea chiar as vrea sa merg inauntru? Sau ea nu ar vrea sa merg?

”Edward?” Carlisle sopti strangandu-mi umarul.

Am inghitit nodul din gatul meu si m-am inecat.”  Tu du-te si examineaz-o . Eu…voi fi afara” si am plecat de acolo repede inainte sa pot auzi mila lui. Am iesit repede din spital si am mers in jurul cladirii.

Dupa ce am zarit-o , m-am urcat intr-un copac din fata  ei cu usurinta. Am ajuns la geamul ei rapid , in timp ce stateam pe una din ramurile arborelui.

”Bella.” am soptit strangulat.Ea era pusa pe un pat alb , cu prietenii ei alaturi. Una pe care am recunoscut-o  era Angela , care plangea , si alaturi de ea mai era o fata care nu imi era familiara.

I-am privit pe Carlisle si Bella. M-am uitat cum Carlisle s-a apropiat de patul ei  si i-a asigurat pe prietenii ei ca va fi bine. Cand a ajuns la corpul ei nemiscat , respiratia mea era in anxietate.

”Bella” a zis Carlisle incet  in timp ce i-a atins cu mana obrazul ei. Il invidiam.  Il invidiam pe el pentru ca putea fi atat de aproape de ea. Il invidiam pentru ca el avea scuza de medic pentru a fi acolo cu ea. Il invidiam pentru ca el era in masura sa o atinga.

Fata ei a cazut pe o parte dintr-un gest mic. Respiratia mi s-a oprit si  ramura care o aveam in mana  era zdrobita.

Sprancenele lui Carlisle erau brazdate in timp ce  el i-a luat incheietura in mana lui. Ii verifica pulsul. El si-a incretit buzele.

Prea lent , prea slab. a zis el dezaprobator.

O voce strangulata si lenta a iesit din gatul meu. A fost aproape ca un suspin de durere. Acest lucru nu se poate intampla , acest lucru nu se poate intampla. Imi tot spuneam in capul meu.  Ea va fi bine ,  Carlisle o va vindeca. Bella mereu m-a surprins. Ea va fi bine si de aceasta data .

Ochii lui Carlisle mi-au strafulgerat  fata si am realizat ca sunetul strangulat era pe cale sa iasa afara din pieptul si gatul meu.

Relaxeaza-te. Nimic din ce urmeaza nu trebuiesa iti fie frica. s-a gandit el l-a mine.

Abia am avut control de a opri gemetele mele , dar nu am putut urma ordinul sau. Eu doar mi-am impietrit dintii  si am incercat sa par rabdator.

El si-a intors atentia inapoi la Bella si a scos din buzunarul sau o sticla mica cu amoniac , am ghicit.  A inceput sa miste sticla in jurul nasului ei , dar…ea nu a reactionat. Carlisle a gresit ,trebuie sa imi fie frica. Indoiala lui Carlisle crescu. El a ajuns repede  si a apasat butonul care era langa noptiera ei.

”Am nevoie de o asistena aici va rog , in camera 122. Este Doctorul Cullen.” a zis Carlisle cu o voce calma  ceea ce ma scotea din sarite. Cum putea sa fie atat de calm , cand  ea era imobila in fata lui? Pieptul meu s-a inasprit  si nodul din gatul meu a crescut in timp ce ma luptam sa stau la locul meu.

”Voi fi acolo , Doctor Cullen.” o voce cool a raspuns.

Carlisle s-a intors la prietenii ei tristi .” Pot sa ma bazez pe voi pentru niste ajutor?” Ei au incuviintat repede si s-au pus de partea Bellei.

”Am nevoie doar de unul din voi  care sa ii tina ambele picioare  in sus  si de inca unul care sa ii ridice soldurile de pe pat.” i-a instruit el. Ei nu au pierdut nici un moment. Angela i-a luat soldurile Bellei ,si cealalta fata i-a luat picioarele  , in timp ce ei i-au ridicat aproximativ 50% din corpul ei de pe pat . Carlisle i-a inclinat pe spate capul Bellei, permitand sangelui sa curga de la picioarele ei spre creier.

El a pastrat sticla de amoniac sub nasul ei cu o mana si cu cealalta  ii tinea partea din spate a gatului , astfel incat capul ei era ca si agatat. Camera era agitata si eu eram confuz. Mi-a luat un moment sau doua  sa realizez ca eu eram  agitat. Am putut auzi suspinele de rupere din pieptul meu  , dar nu am incercat sa le controlez. Eu doar am privit neputincios la dragostea vietii mele in timp ce ei incercau sa o trezeasca.

A fost o bataie in usa ,  si cand a avut permisiunea usa s-a deschis.O blonda,  cu fata palida  a intrat si odata ce a vazut-o pe Bella a venit repede langa ea.

”Leena , am nevoie  de apa rece si de un prosop mic , acum!” a comandat Carlisle. Asistenta blonda a incuviintat si a fugit repede afara din camera. ” Puteti sa o eliberati  acum , va multumesc.” Le-a zis Carlisle celor doua fete.

Am observat ca fata Bellei se imbujorase, si am simtit o stare incredibila in timp ce am urmarit cum isi misca fata usor. Treptat ea isi recapata constientul. Carlisle a pus deoparte amoniacul  si a deschis primii doi nasturi de la bluza alba a Bellei  si am aruncat o privire la gulerul de la puloverul ei. Angela a mers sa-l ajute .  Ea a tras fermoarul puloverului si i-a dezlegat esarfa din jurul gatului ei. Bella a scos un suspin obosit si eu aproape ca am cazut din copac , facandu-mi genunchii slabi.

Asistenta s-a intors cu un bol umplut cu apa si cu un prosop mic in el. Stia ce facea. Ea a mers de partea Bellei  si a inceput sa ii atinga fata cu prosopul ud si rece, Ajutand-o sa isi recapete cunostiinta.

Un alt geamat a iesit din gura Bellei in timp ce ea incerca sa se intoarca inapoi la noi. Carlisle s-a uitat in sus la asistenta.” Poti lasa apa aici si poti pleca. O vor ajuta prietenii ei.”

Nu stiu care va fi reactia Bellei cand ma va vedea, asa ca mai bine ramai in siguranta si tine la distanta necunoscutul. a gandit Carlisle , facandu-ma gelos din nou pentru ca putea sa gandeasca rational intr-un moment ca asta. Asistenta le-a zis celor doua fete ce trebuie sa faca si a plecat repede.

”Bella ” a zis Carlisle usor ” Bella.”

Ea a inceput sa fluture incet ochii, si apoi i-a deschis centimetru cu centimetru. Cand pleoapele au fost destul de mari ca sa poata vedea , Ea a privit confuza. Pentru ca ea nu stia ce se intampla. Si apoi atat de repede incat nici nu am reusit sa o inteleg , fata ei s-a rupt cand l-a vazut pe Carlisle stand in picioare in fata ei. Ea se impinse cu mana ca sa se ridice , dar s-a clatinat. Angela a ajutat-o in timp ce Carlisle a ramas in locul lui. Ma gandesc ca a fost bine ca sa nu se sperie incercand sa o ajute.

”Carlisle?” a soptit ea fara nici o aluzie in voce.

El i-a aratat un zambet micsi i-a spus. ” Ce mai faci, Bella?”

Ea nu a raspuns.  Ea doar s-a holbat la el. S-a intors putin catre Angela  , dar s-a tras si mana ei i-a cazut pana la capul ei.

”Bella?” a intrebat Carlisle cu precautie. Dar din nou, ea nu i-a raspuns.

Nu am inteles. Ea era suparata pe tatal meu? Dar daca ea era suparata pe tatal meu , atunci…..am inghitit sec.  Ce e cu mine?

”Ati putea sa iesiti afara din camera pentru un moment , ca sa o pot examina pe Bella?” Carlisle a directionat cuvintele politicos  la cei doi prieteni si eu nu am observat ca Mike si Jacob erau in picioare intr-un colt al camerei cu fata in mainile lor.

Mike si Jacob au dat din cap si au iesit afara din camera. Cand Angela si cealalta fata au incercat sa plece ,  Bella era vizibil intarita si mainele ei au zburat sa tina pe ambele prietene ale ei de partea ei.

”De ce ai nevoie ca prietenele tale sa fie aici in timp ce te examinez?” a intrebat Carlisle cofuz.” Tu nu esti….ti-e frica mine , nu?”

Bella a inghitit sec si a ingalbenit. Ei ii era frica de Carlisle? Nu! Acest lucru nu se putea intampla. Daca ii era frica de Carlisle , atunci pe mine ma uraste complet. M-am adunat.

Ea clatina incet din cap , la Carlisle , dar chiar daca nu vorbea  , as putea spune ca mintea.

”Ea…doar se simte mai……confortabil…. cand suntem in jur.” Angela a incercat sa explice in cel mai bun mod.

Dar ce incerca ea sa salveze?  Ranirea? Durerea? Agonia? Bella se temea de Carlisle. Ultimul vampir de pe Pamant  de care se putea temea. El a fost atat de pasnic si Bella stia asta.

Nu am putut ajunge departe de gandul care imi domina capul.  Tu nu poti fi niciodata mai bun decat Carlisle , daca ei ii este frica de el  si el nu ii face nimic , doar asculta la ce ai zis. Cel mai sigur te uraste si probabil ii este teama de tine de asemenea.

Ce am facut?

Carlisle dadu din cap usor  desi el nu era convins.” Te superi daca stau aici un timp?” Poate ea ar putea sa-si aminteasca ca sunt in siguranta  , daca a petrecut o perioada aici. Apoi , poate m-ar lasa sa o examinez. Asta nu a fost un lesin normal.  Trebuie sa o examinez ca sa stiu ce s-a intamplat. Dar daca ea continua sa refuze. A oftat.  As fi obligat sa ii aduc alt doctor.  a gandit Carlisle melancolic.

Bella clatina incet din cap . Carlisle dadu din cap si a zambit trist la ea . ” Bine ,atunci , voi veni mai tarziu” apoi s-a intors si a parasit camera.

Am fost panicat din nou  , dar de aceasta data  nu de teama pentru viata ei , ci pentru teama de mine. Daca ea ma ura sau se temea de mine  , o sa imi ard existenta . Aceasta ma va ucide  si ma va tortura. Ce puteam sa fac?

Am pierdut-o atat de rau  si ea era chiar in fata mea.  Si nu puteam sa merg la ea. Nu puteam sa o strang in bratele mele  si sa ii spun ca totul va fi bine. Nu puteam face nimic.  Tot ce puteam face era sa o privesc in umbrele unui copac  sperand sa fiu destul de puternic si sa merg la ea , si sa ii spun ca imi pare rau ,si sa ma rog de ea sa ma ia inapoi. Dar ar trebui sa fiu foarte puternic  pentru a putea face fata la respingerea ei  , la frica ei , la dezgustul ei , si eu nu eram. Asa ca m-am decis sa o privesc din umbre.  Totusi o puteam vedea acum. Ceva la care eu doar am visat in ultimele 4 luni. Poate , intr-o zi ,  voi fi destul de puternic ca sa ii pot face fata.