Capitolul 1- Eliberare

Visele vin asa de usor

Motiv pentru care l-am cunoscut

Dragostea adevarata e un basm

Sau e  deteriorata,asa cum stiu eu?

 

Bella-POV

 

Sase luni. Sase luni chinuitoare.Insemnand o suta optzeci si trei de zile de durere si de singuratate.El m-a parasit acum 6 luni , si a luat viata mea cu el. Eu nu am mai putut fi numarata printre cei vii , pentru ca eu nu mai eram vie. Abia daca mai imi pasa de ceva . Abia daca am mai facut ceva. Obisnuiesc sa plang de fiecare data. Obisnuiesc sa strig sa durere, sau sunt doar amortita. Acela a fost favoritul meu . Sa fiu amortita si sa nu simt durerea a tot ceea ce s-a intamplat cu mine.

Ca si cum cand el m-a parasit pe mine , nu a fost de ajuns. Nu , toate acestea au trebuit sa se intample.El mi-a ruinat viata mea mai mult decat a fost.

Prietenii mei incearca sa fie alaturi de mine , dar de cele mai multe ori eu doar ii dau la o parte . Nu stiu de ce , poate doar am vrut sa fiu singura, poate am simtit ca am meritat toate acestea , poate eu chiar nu am vrut sa simt mila lor . Oricare a fost motivul ,ei l-au ignorat. Ei au vorbit cu Charlie si l-au convins sa ma ia in Alaska. Da , Alaska. Ei au fost asa de disperati sa ma scoata afara din Forks. Am refuzat dar ei s-au tot rugat de mine . Asa ca le-am spus ca am vrut sa merg in Alaska. Niciodata nu am crezut ca ei m-ar lua cu ei acolo . M-am gandit ca la o tara dificila  doar ca ei sa termine odata. Dar am fost surprinsa sa vad biletele de avion pe birou , a doua zi.

Angela , Emily , Jacob si Mike  s-au purtat indradevar frumos cu mine. Dar am fost prea amortita pentru a incerca sa ma prefac in fata lor . Desigur dupa acel dezastru  ei nu m-au parasit , lasandu-ma singura. Tot timpul si-au facut griji pentru mine. Si eu am urat asta. Am vrut doar ca totul sa revina la normal. Dar eu nu puteam. E ca si cum el a luat tot din mine cu el . Si mi-a fost asa de dor de el. Din punct de vedere fizic el m-a ranit , si vreau sa spun literalmente.

”Mike!” vocea ascutita a Angelei , m-a scos din visarea mea.  Am fost intr-un parc din aproprierea hotelului. Un parc… , desigur , era acoperit de zapada. A fost foarte frig , dar am inceput sa iubesc frigul. El mi-a amintit de ceea ce am avut odata.

Baietii au avut o lupta cu bulgari de zapada , Emily a facut sandvisuri cu Angela, si eu bineinteles eu am stat doar si am privit. Eu chiar mi-am dorit sa merg si sa ii ajut pe ei.  Am oftat , pentru ca nu puteam.

M-am uitat la Angela , si am observat ca ochii ei s-au strans  ca si obrajii ei. Mi-am ridicat capul putin dar inainte sa apuc sa o intreb ceva pe ea , am inceput sa fiu constienta de doua voci care probabil se luptau de ceva vreme  , dar am fost prea ocupata cu gandurile mele  si nu am observat.

Mi-am intors capul ,Jacob si Mike  strigau.

”Ce te face sa crezi ca ea poate sa te iubeasca??” a strigat Mike.

Am inghetat. Nu! Nu se puteau batea din nou! Te rog , te rog …nu am avut deja destul?

”Pentru ca Bella merita pe cineva mai bun decat un blond  scund ca tine!” a tipat Jacob.

”Opriti-va.” am zis eu ragusita si panicata.

”Jacob! Mike! Opriti-va chiar acum! Voi stiti pe cine iubeste Bella . Nu mai fiti fraieri.” a mormait Emily la ei.

Am simtit o piedica in respiratie si un nod in gatul meu.

”Oh , Emily , taci! El a parasit-o. Chiar crezi ca ea inca il mai iubeste? El a spus ca nu o mai iubeste .

Lacrimile mi-au aparut in ochi si au curs suvoi  in jos pe fata mea , ”Te rog , opreste-te” am staruit eu , abia legand cuvintele.Dar ei nu mi-au acordat nici un pic de atentie  , asa ca nu au vazut ca am incercat sa ii opresc. Am vrut sa urlu la ei , dar nu am putut.

M-am uitat la Angela dupa ajutor in timp ce am simtit o strangere in brate. Angela a venit langa mine  , si a inceput sa strige la ei  sa se opreasca , dar ei nu au ascultat-o.

”Unde este prestigiul?” cineva a tipat dar eu nu am putut recunoaste vocea

”Opriti-va , opriti-va , opriti-va , va rog , destul!!” am soptit eu  , in timp ce mi-am acoperit urechile cu palmele , ceva s-a zguduit in mine , incercand sa inece vocile lor in departare.

”Bella!” am auzit cum a tipat cineva la mine  , dar inca nu am putut recunoaste vocea. Capul meu a fost umplut de imagini cu el .  Urechile mi-au vibrat  , cand vocea lui matasoasa  imi repetata acelasi lucru iar , si iar ,si iar.

 

Nu te mai vreau ……

 

Tu nu esti buna pentru mine ……

 

Nu te mai vreau……

 

Tu nu esti buna pentru mine……

 

M-am simtit ca si cum cineva incerca sa imi traga mainile departe de urechi dar am luptat inapoi. Ochii mi s-au inchis si mi-am putut simti lacrimile intrand in camasa mea. Durerea era prea mare , am incercat sa scap de ea . Aveam mare nevoie sa scap de durere.

Vantul rece  , imi sfasia fata , si eu m-am balansat inapoi dar el era si mai violent ca inainte.

Sangele a inceput sa imi pompeze in cap , si apoi s-a raspandit in intregul corp.Si am stiut  ce se va intampla  in continuare….am devenit inconstienta.

”Bella!Bella! Bella….”

Dar eu eram deja inaintata in bezna primitoare , cu promisiunea de a-mi amorti toata durerea mea.

 

De ce te-am lasat sa imi scapi?

 

Nu mai pot sta o zi fara tine

 

Fara atingerea , pe care am avut-o odata

 

Edward -POV

 

”Te rog , Edward? Te rog?” a insistat Carlisle , pentru moment. Eu am oftat. Eram in biroul lui Carlisle. Dupa o multime de convingeri din partea familiei mele am reusit sa parasesc camera mea. Nu am lasat-o pentru un motiv.  Am vanat o data pe luna pentru a o mentine pe Esme sanatoasa.

Cine am fost eu? am fost Edward Cullen , un corp cu o inima pierduta . Cum am fost eu? Nu stiam . Cateodata ma plang , si cateodata ma mir. De obicei am simtit o durere mare pentru pierderea ei , dar au fost dati cand nu mi-am putut da seama cum m-am simtit. Am pierdut-o , mai mult  decat am putut intelege , dar am stiut ca ei ii este mai bine fara mine . Asa ca am stat in locul meu. Locul??

Cred ca am fost in Alaska , dar nu eram sigur. Timpul si locul au devenit fara sens pentru mine .De ce as vrea sa stiu unde am fost? Nu  era suficient sa stiu ca ea nu era cu mine? De ce mi-ar mai pasa de timp? Nu era suficient sa stiu ca fiecare secunda care trecea a schimbat-o si nu am putut fi martor la miracolul din ea? Deci cu atat mai putin nu imi pasa de timp sau de loc.

”Edward? Ai putea sa te gandesti la asta? Pentru mine?Pentru Esme?” Carlisle a incercat din nou.

El a vrut sa lucrez cu el la spital. El a sustinut ca are nevoie de ”ajutor” ,dar eu am stiut mai bine. El a vrut doar sa ma scoata din starea mea mizerabila. Am apreciat efortul lui dar nimic nu ar putea sa ma distraga acum.

Gandul acesta m-a facut sa ma adun. Distrageri…. a fost acelasi cuvant pe care i l-am dat Bellei si ea l-a crezut!  A trebuit sa inghit nodul din gat si am sa incerc sa par mai putin disperat de dragul lui Carlisle.

”Bine , ma voi gandi.” m-am inecat eu .  Aceasta nu a fost in intregime o minciuna totusi. Daca m-as intoarce inapoi ei au de gand sa lupte impotriva mea pentru a ma opri ,  trebuie sa incerc sa fac ceva .  Asa ca ma voi gandi la asta. O sa vad daca ma pot concentra destul pentru a lucra cu el.

Am ucis deja unul dintre cele mai pure suflete….am tresarit , nu am vrut sa mai fac asta din nou cuiva  doar pentru ca eu nu am fost atent.

Carlisle a zambit aproape aratandu-si calmul , dar a fost clar in cap ”Multumesc fiul meu …acest lucru inseamna mult” El mi-a strans bratul . Eu…cred ca am zambit inapoi? Nu am avut nici o idee cum arata ,totusi.

M-am scuzat si am iesit afara din biroul sau mic . M-am plimbat pe holuri si parca totul era in ceata. Bratele mele au luptat impotriva peretii spitalului. Am putut simti cum sangele umplea aerul . Gatul meu era in flacari dar a fost usor de ignorat. A fost o durere mai grea ,acoperindu-o. Am putut auzi vag tipetele si strigatele oamenilor din jurul meu .Am auzit scartaitul rotilor si deschiderea unei sticle de medicamente.

Mi-am scuturat capul incercand sa imi sterg din cap gandurile de panica care mi-au umplut capul.

Dar am inghetat.

Un gand s-a spart si s-au inecat si celelalte. Un gand  m-a facut sa inghit. Un gand m-a ingrozit.

Oh ,nu! Bella te rog , te rog ,te rog stai cu noi. Bella! Este doar vina mea , Bella….

 

Vocea imi era familiara. Stiam acea voce . Stiam gandurile cui erau in panica. Si am stiut ca agitatia se terminase.

Nu! Nu putea fi ! Ea nu era singura Bella de pe Pamant. Dar …M-am luptat cu mine insami  pentru a vedea gandurile care erau in panica. Pentru ai fura o privire Bellei la care el se gandea .Dar m-am speriat. Am fost speriat ,daca a fost ea.

Ohh te rog , Bella , ce am facut?! Bella!

M-am trezit ca fugeam cu o viteza inumana  fata de sursa de panica fara sa imi pese daca ma vedea cineva. In primul rand mirosul m-a lovit foarte tare. Mirosul dulce al freziei s-a fixat in gatul meu ca un foc , dar el nu putea fi niciodata mai inebunitor decat acum. Pieptul meu s-a contractat in timp ce temerile mi-au fost confirmate.

A fost Bella mea,  cand panica se terminase. Am incercat sa evit sa ma bag in oameni in timp ce am fugit la ea .

Apoi , m-am oprit mort. Daca as fi vazut acceptarea Bellei ca pe o minciuna  , i-am spus care a fost cel mai dureros lucru la care am asistat vreodata , dar m-am inselat.

In fata mea am vazut doua fete  care plangeau alaturi de doi baieti  langa un trup nemiscat  ,inconstient de fata umana.  Ochii mei mi s-au oprit pe fata  si  lumea mea mototolita . Era fata mea .Umana mea.

”Bella!!”